categorie spectacol: Premieră

Operă în patru acte pe un libret de Antonio Ghislanzoni, după o poveste de Auguste Mariette

Vârsta recomandată: 12+

La sfârșitul anilor 1860, Giuseppe Verdi s-a confruntat cu dificultăți tot mai mari în găsirea unor librete adecvate pentru noile sale creații. Un colaborator deosebit de activ în acest proces a fost libretistul și impresarul francez Camille Du Locle, alături de care Verdi lucrase anterior în realizarea operei Don Carlos. Du Locle i-a furnizat compozitorului o serie de sugestii tematice, pornind de la subiecte comice, care ar fi continuat tradiția inaugurată de Un ballo in maschera, până la teme grandioase, susceptibile de a fi adaptate pentru tipul grand opera.

Un moment decisiv s-a produs la începutul anului 1870, când Du Locle i-a prezentat lui Verdi un scenariu realizat de arheologul și egiptologul Auguste Mariette, bazat pe o poveste fictivă plasată în Egiptul antic. Deși cu un an înainte Verdi refuzase să compună un imn inaugural pentru festivitățile de deschidere a Canalului Suez, el a acceptat această nouă propunere destinată inaugurării noului Teatru de Operă din Cairo. În vederea redactării libretului, Verdi l-a desemnat pe Antonio Ghislanzoni, cu care colaborase anterior la revizuirea operei La forza del destino.

Procesul de creație al operei a continuat pe parcursul anului 1870, iar Verdi a exercitat, ca de obicei, un control strict asupra conceperii libretului, intervenind chiar și în aspecte de detaliu, precum lungimea versurilor și formularea acestora. În cele din urmă, Aida a avut premiera la Cairo la sfârșitul anului 1871, sub conducerea dirijorului Giovanni Bottesini. Distribuția i-a inclus pe Eleonora Grossi (Amneris), Antonietta Anastasi-Pozzoni (Aida), Pietro Mongini (Radames) și Francesco Steller (Amonasro), iar spectacolul s-a bucurat de un succes considerabil.

Ulterior, Verdi a acordat o atenție deosebită premierei italiene, desfășurate la Teatro alla Scala din Milano. Acesta a efectuat mici modificări în partitură și a supervizat cu minuțiozitate repetițiile unei distribuții atent selecționate. Această a doua reprezentație, dirijată de Franco Faccio, a avut loc pe 8 februarie 1872 și i-a avut în distribuție pe Maria Waldmann (Amneris), Teresa Stolz (Aida), Giuseppe Fancelli (Radames) și Francesco Pandolfini (Amonasro).

Deși spectacolul a fost primit cu entuziasm de public, anumite voci critice au semnalat prezența unor pasaje considerate convenționale sau demodate. Din acest motiv, Verdi a manifestat rezerve în ceea ce privește organizarea unor noi reprezentații în Italia, insistând asupra necesității unei montări riguroase. Totuși, începând cu anul 1870, Aida s-a impus definitiv în repertoriul operistic internațional, statut pe care îl păstrează până în prezent.

Subiectul lucrării integrează teme romantice – precum cea a luptei pentru libertate sau a iubirii care sfidează moartea. Acțiunea însă – care îi are în centru pe sclava Aida (în realitate, prințesă etiopiană) și pe viteazul Radames, păstrându-și dragostea în ciuda continuelor amenințări de natură politică și a geloziei prințesei Amneris – se petrece, de această dată, în ambianța exotică a Egiptului antic.

Premiera extraordinară a spectacolului AIDA de Giuseppe Verdi, este un eveniment de referință pentru Opera clujeană, care celebrează Stagiunea aniversară 105 a instituții. Alegerea acestui titlu este una simbolică, Aida fiind chiar spectacolul inaugural al Operei clujene, prezentat pentru prima dată în 25 mai 1920.

Această premieră reprezintă nu doar un moment artistic deosebit, ci și o încununare mult așteptată a activității artistice, având în vedere că, din cauza contextului pandemic, producția aniversară planificată pentru anul 2020 – anul în care Opera a celebrat Centenarul său ca prima instituție lirică înființată în România – nu a putut fi realizată la acea vreme.

Spectacolul are trei pauze şi se încheie în jurul orei 22:00.