Loading Evenimente
GIACOMO PUCCINI
MADAMA BUTTERFLY
duminică, 30 septembrie 2018, Ora 18:30
Sala mare

vezi alte date cumpără bilete

  • distribuție
  • descriere
  • reprezentații viitoare

distribuție

Dirijor: David Crescenzi Regia artistică: Matteo Mazzoni (invitat) Decoruri: Benito Leonori (invitat) Madama Butterfly (Cio-Cio-San): Carmen Gurban, Lilla Lee (invitată) B. F. Pinkerton: Marius Vlad Budoiu, Hector Lopez, Sorin Lupu, Cristian Mogoșan Sharpless: Geani Brad, Florin Estefan, Bogdan Nistor Suzuki: Alexandra Leșiu (invitată, debut), Iulia Merca, Liliana Neciu (debut) Goro: Eusebiu Huțan (debut), Andrei Manea (debut), Florin Pop Unchiul Bonzo: Corneliu Huțanu (debut), Simonfi Sandor Prințul Yamadori: Sebastian Balaj (debut), George Godja (debut) Comisarul imperial: Zoltan Molnar (debut) Kate Pinkerton: Viktória Cormoș (debut), Diana Gheorghe (debut) Ofițerul stării civile: În curs de stabilire Copilul: În curs de stabilire Orchestra și Corul Operei Naționale Române Cluj-Napoca Maestru de cor: Emil Maxim Dirijor cor: Corneliu Felecan Asistenţă regie artistică: Mihaela Bogdan Regie scenă culise: Alina Simona Nistor

descriere

categorie spectacol: opera

PREMIERĂ

Operă în trei acte pe un libret de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după John Luther Long și David Belasco

 

Vârsta recomandată: 12+

Aflat la Londra în anul 1900 pentru a supraveghea montarea la Covent Garden a recentei sale opere de succes – Tosca –, Giacomo Puccini, compozitorul mereu aflat în căutarea unor noi subiecte demne de a fi transpuse la nivelul unor librete, a rămas profund marcat de reprezentația piesei de teatru Madama Butterfly a lui David Belasco (1853-1931). Subiectul scurtei și nefericitei povești de dragoste a unei tinere japoneze, care renunță la familia, cultura și religia sa pentru ofițerul american B. F. Pinkerton și care, după o îndelungă așteptare a reîntoarcerii iubitului ei, se sinucide, a corespuns întocmai pretențiilor compozitorului. După obținerea drepturilor de a transfera acțiunea piesei lui Belasco într-o operă și încredințarea textului acesteia celor doi libretiști favoriți – Giacosa și Illica –, Puccini și-a dedicat următorii doi ani compunerii viitoarei Madama Butterfly, timp în care a întreprins cercetări amănunțite asupra muzicii japoneze și a obiceiurilor locului. Rezultatele acestor aprofundări pot fi reperate cu ușurință în partitura operei, care conține autentice melodii japoneze dar și fragmente ale imnului național, pe lângă muzica de esență exotică, rod al inspirației pucciniene.

În ciuda atenției și minuțiozității cu care Puccini și-a elaborat lucrarea, prima sa reprezentare, la data de 17 februarie 1904, pe scena de la Teatro alla Scala din Milano, a fost întâmpinată cu reacții mai puțin favorabile, fapt care l-a determinat pe compozitor să își retragă noua creație din repertoriu și să o supună unor ample revizuiri. Noua Madama Butterfly, care a văzut lumina rampei la Brescia în luna mai a aceluiași an, s-a bucurat de un succes impresionant, iar îmbunătățirile pe care Puccini i le-a adus pe parcursul următorilor doi ani (1905 respectiv 1906) aveau să se materializeze într-o operă de o popularitate comparabilă cu cea a predecesoarei sale – La bohème (1896).

Cea mai celebră și fidelă interpretă a candorii, vulnerabilității, dar și a dârzeniei și încrederii oarbe a eroinei de doar 15 ani a fost soprana Renata Scotto (n. 1934), care la momentul primei sale apariții ca Madama Butterfly era doar puțin mai în vârstă decât personajul pe care îl reprezenta. Mărturiile acesteia despre profundul atașment emoțional pe care l-a dezvoltat față de tânăra japoneză vin în deplin contrast cu opinia tenorului Placido Domingo – un frecvent interpret al rolului impasibilului Pinkerton –, care considera – sau spera – că, după momentul sinuciderii Madamei Butterfly, ofițerul are parte de propria-i pedeapsă, rămânând nefericit pentru întreg restul vieții sale.

O complexă paletă sentimentală, variind de la dragoste pură, necondiționată, devotament și răbdare până la superficialitate sau lipsă de umanitate – manifestate pe fondul exotic al culturii și obiceiurilor japoneze – stă la baza unei opere unice în repertoriul liric universal, montată și interpretată pe scena Operei Naționale Române de către o echipă de creație care reunește artiști italieni – David Crescenzi (conducerea muzicală), Matteo Mazzoni (regia artistică) și Benito Leonori (decoruri) – și clujeni – soliștii și ansamblurile instituției noastre –. Vă așteptăm să o descoperiți!

reprezentații viitoare